"Orasul meu CHISINAU"

Exista cateva legede despre origina Chisinaului si numelui lui. Potrivit unei din ele, capitala a fost intemeiata langa izvoul numit Chisinau intr-un loc pitoresc in Codrii Moldovei, pe malul Bicului. Cea mai timpurie mentiune despre Chisinau se dateaza cu anul 1466. Anume in acest an domnitorul Stefan cel Mare, printr-un titlu de conferire, a acordat unchiului sau, boierului Vlaicu, dreptul de administrare a localitatii pe locul carei actual este plasat Chisinaul.

In perioada asupririi otomane Chisinaul de nenumarate ori a fost pradat si distrus. Acest fapt a influentat dezvoltarea economica a orasului, care decurgea lent pina la inceputul sec.XIX.

Chisinaul a fost instituit intr-o forma moderna de la inceputul sec.XIX. In anul 1834 a fost aprobat primul plan general al orasului. Orasul vechi, situat pe malul Bicului, a ramas intact. La periferiile orasului se situau bisericile, iar in centru se afla o piata imensa unde taranii din satele vecine duceau un comert intensiv. Unele constructii s-au pastrat – de exemplu, Biserica de la Riscani (1777) si Âiserica de Blagovestire (1807, precum si o constructie mai veche – cladirea Bisericii Mazarichieveana (1752).

Lucrari de constructie s-au inceput in 1818. In 1834 Guvernul a aprobat planul general de dezvoltare a Chisinaului. In anii 1829-1834 au fost puse in ordine fantanile, care asigurau cu apa potabila majoritatea populatiei. Din contul Dumei orasanesti in preajma Bisericii Mazarichievene a fost amenajata o fantana, care aproviziona intregul oras cu apa potabila.

La calitatea inalta a constructiilor si inzestrarea Chisinaului a contribuit marele arhitect A. Bernardazzi, care in decurs de 30 de ani a ocupat post de arhitect pincipal al orasului. El a proiectat si a construit edificiile cele mai importante, care si acum constituie mandria orasului. Bernardazzi a fost unul din primii arhitecti care au apreciat calitatile decorative ale pietrei albe naturale, extrase in imprejurimile Chisinaului. Inainte de aceasta constructiile au fost tencuite. Numai la sfirsitul sec. XIX constructori au inceput sa utilizeze piatra pura cu includeri din caramida. Aceasta metoda de decorare a fatadelor a devenit o trasatura caracteristica locala. Totodata, inzestrarea orasului era foarte lenta. Pietuirea strazilor s-a inceput numai in 1862.

In 1870 a fost construita gara feroviara, si in 1871 a fost deschisa circulatia in sectorul Tiraspol-Chisinau a caii ferate. Organizarea apeductului orasanesc s-a inceput in 1892, cand au fost construite primele 2 castele de apa.

Planul nou al orasului a oferit locuitorilor strazi mai largi, scuaruri spatioase si parcuri de exceptie. Largimea strazilor permitea sadirea copacilor de-a lungul lor (este de mentionat ca Chisinaul este cea mai verde capitala din Europa). Linga scuarul central a fost plasat parcul renumit prin faptul ca aici plimba des Alexandru Puskin. In acele timpuri parcul a fost plantat cu copaci de salcim si agud. In 1885 in cinstea poetului a fost inaugurat un monument inconjurat de salcimi, doi dintre care s-au pastrat pina in ziua de astazi. Actualmente, acest monument este cel mai vechi din monumentele renumite din Chisinau.

Concomitent cu plasarea organizata a parcurilor si scuarurilor inverzirea orasului se datora si eforturilor individuale ale locuitorilor. Un obicei bun era sadirea copacilor in apropierea casei. Prezinta interes faptul ca in sec.XIX, in Basarabia (teritoriul Moldovei dintre Prut si Nistru), erau adusi brazi si pini din Rusia si Crimeea, insa sadirea lor se permitea doar in gospodariile nobililor.

Cu parcurgerea anilor Chisinaul se dezvolta si se extindea, incluzind in sine comunele vecine. In anul 1918 Chisinaul ocupa suprafata egala sectorului Centru de astazi iar strada de periferie era str. Sadovaia. Cladirile din oras erau preferential cu un nivel. Doar bisericile si cladirea Mitropoliei se inalta deasupra lor. Primele cladiri mari au fost construite pe actualele strazi Puskin si Gogol. Apoi, pe strada Sadovaia s-au construit scoli.

Chisinaul a suferit mult din cutremur in 1940.

La 22 iunie 1941, din primele ore a razboiului, Chisinaul a nimerit in zona frontului. Dimineata el a fost bombardat din aer, si indata a fost ocupat de armata romaneasca. La 16 iulie 1941 steagul romanesc a fost ridicat la bolta Catedralei. La 18 august 1941 regele Romaniei Mihai si maresal Antonescu inspectau orasul. Pentru Chisinau razboiul s-a terminat la 24 august 1944, cand dupa operatia Chisnau-Iasi armata sovetica a intrat in oras. In teritoriul Chisinaului n-au fost lupte intense, dar in rezultatul cutremuului si bombardarilor orasul a fost practic distrus, si 70% din fondul locativ au fost pierdute.

Dupa al II-lea razboi mondial orasul a inceput sa creasca foarte repede. In acea perioada in Moldova activau doar 3 arhitectori – Valentin Voitehovschii, Robert Curt si Valentin Mednic – toti absolventi ai Institutului de Arhitectura din Bucuresti. La sfirsitul anilor 40 in Moldova au fost indreptati arhitectori din Moscova, Odesa si Kiev. S-a format un colectiv multinational de arhitectori, proiectori si zidari care au restaurat orasul conform schemei generale de reconstructie aprobata in 1945-1947. La elaborarea acestei scheme a luat parte academicianul A.Sciusev. Prima constructie postbelica a fost cladirea garii feroviare (1948).

Odata cu deschiderea in republica a Institutului de Arhitectura (1975) s-a infiintat colectivul de arhitectori autohtoni, in atributia carora era proiectarea si constructia in Chisinau a unui sir de cladiri administrative si palate. Anume in aceasta perioada au aparut constructii de demensiunile unei capitale: cladirea Parlamentului, Palatul Prezidential, Palatul Sindicatelor…

Astfel, Chisinaului i-a fost oferita o imagine a unei capitale contemporane care contine si originalitatea constructiilor arhitectoriale, si exceptionalitatea parcurilor. Capitala este de o frumusete rara in sezonul de toamna, cind frunzele coloreaza parcurile si pavajele intr-o nuanta aurie, iar locuitorii se pregatesc de Ziua Orasului.